De vizitat

Ultimul Potcovar

Pe vremuri, o meserie foarte căutată şi apreciată, potcovitul a ajuns în zilele noastre o simplă curiozitate. Cu toate acestea, Ioan Bedelean (sau ultimul potcovar al Comunităţii) încă mai are căutare: ba să potcovească câte o vacă, ba să repare vreo roată de car. Pentru a compensa pentru activitatea scăzută de potcovar, Ioan Bedelean este şi un tâmplar foarte talentat. Cum era de aşteptat, şi această meserie urmează îndeaproape regulile muncii tradiţionale—una din activităţile sale principale fiind să creeze & asambleze toate elementele necesare unui car autentic. + POZA+ film x 2.

Moara pe apă | Vâltoarea

Moara pe apă: Cum era de aşteptat, în trecut lumea îşi râşnea cerealele (predominant grâu & porumb) la moara alimentată de apă. În prezent, deşi abandonată, moara Comunităţii rămâne un element arhitectural pitoresc care, cu puţină voinţă, poate fi transformat în obiectiv turistic cu scop precis (loc de cazare şi / sau servit masa) + POZA

Vâltoarea: sau, în interpretarea liberă a termenului, maşina de spălat rufe voluminoase, confecţionată în totalitate din lemn. Oricât de neobişnuit ar părea, localnicii încă o mai folosesc—în special pentru păturile şi ţoalele de lână (evident, când vremea bună o permite). + POZA

Schitul Poşaga

Construit în 1933 de către un preot din Comunitate, schitul merită vizitat de cei pasionaţi de elementele din lemn cioplit din care se compune, predominant, atât schitul cât şi dependinţele sale + POZA

Biserica din Belioara

Monument istoric datând de la sf. secolului 18 (anul 1789), biserica în discuţie este aşezată într-un loc de o frumuseţe rară. Din turla bisericii sau chiar doar de pe dâmbul pe care e ridicată, se deschide o panoramă superbă a munţilor ce se întind până la orizont. Camuflată de ochii mai puţin atenţi, bisericuţa are un interior pictat manual, direct pe pereţi, ce merită admirat pe îndelete—dacă nu sunteţi prea grăbiţi sau dacă cel care are cheia să o deschidă este prin preajmă!+ POZA

Cheile Poşăgii

Vorbim de o rezervaţie naturală care se întinde pe cca. 95 hectare şi este compusă atât din plante rare, cât şi din forme carstice caracterstice reliefului calcaros (în mare parte vârfuri ascuţite precum nişte turnuri de castel). Loc ideal pentru drumeţii de o zi, Cheile Poşăgii te vor cuceri prin sălbăticia şi liniştea lor.

Rezervaţia Scăriţa-Belioara

Sora mai mare a Cheilor Poşaga, Scăriţa-Belioara este tot o rezervaţie naturală—însă mult mai complexă şi mai sălbatică (Da! Se poate!) decât Cheile Poşăgii.

În primul rând, este situată mai sus (cca. 1400 m altitudine) deci, din start, priveliştea îţi va tăia respiraţia. Apoi, speciile de plante rare de aici sunt mai numeroase (trebuie neapărat amintit “Strugurii Ursului”—o plantă de tip relicvă glaciară care cu greu se mai poate întâlni în Europa).

Liniştea tulburător de adâncă este întreruptă doar de păsările solitare sau de câte o mică şopârlă- care trece timidă ca să nu-ideranjeze pe oaspeţii neaşteptaţi.

Nu în ultimul rând, rezervaţia găzduieşte o serie de peşteri, una mai interesantă decât cealaltă -vorbim în total de cel puţin 7 peşteri, dintre care “Coşul Boului” e cea mai vizibilă ochiului fără binoclu. + POZE

Poarta Zmeilor&Peştera ‘Poarta Zmeilor’

            Două sunt motivele pentru care ar trebui să vizitaţi peştera în discuţie. Si, nu! Nu vorbim aici doar de simplul fapt că peştera în sine este de tip fosilă (şi mult mai complexă decât s-ar aştepta unii-alţii să descopere).

În primul rând, chiar înainte de a intra în peşteră, se găseşte o poartă impozantă de piatră, formată în condiţii naturale. Parcă ai nimerit într-o poveste cu druizi şi zâne—te aştepţi ca în orice clipă să apară de după vreo piatră sau coborând dintr-un copac!

Apoi, peisajul care se dezvăluie odată ce ajungi pe culmea muntelui (Bedeleu), acolo unde sunt poarta şi peştera, este…credem că pozele alăturate vorbesc de la sine!

Piatra Cântătoare

Oricât de nebuneşte ar suna, există o piatră (stâncă) în Comunitate care dă senzaţia că ar cânta—în funcţie de cum şuieră vântul prin / pe lângă ea. În trecut, până să înţeleagă localnicii ce se întâmplă, s-au ţesut multe legende în jurul sunetelor bizare scoase de stânca misterioasă.